„Îmi Iubesc Nepoții, Dar Stilul de Parenting al Nurorii Mele Este Scăpat de Sub Control”

Am prețuit întotdeauna familia mai presus de orice. Când fiul meu s-a căsătorit și a avut copii, am fost în culmea fericirii. Cei doi nepoți ai mei, Ana și Andrei, sunt lumina vieții mele. Sunt copii dulci cu atât de mult potențial. Totuși, nora mea, Ioana, are o abordare foarte diferită față de parenting decât mine, și asta cauzează multă tensiune în familia noastră.

Ioana crede că copiii ar trebui să fie liberi să se exprime fără prea multe reguli sau restricții. Deși înțeleg importanța de a lăsa copiii să fie copii, trebuie să existe un echilibru. De fiecare dată când le vizitez casa, pare că e haos. Ana și Andrei aleargă prin casă țipând, sărind pe mobilă și făcând dezordine. Nu este doar zgomot jucăuș; este deranjant și obositor.

Am încercat să intervin și să stabilesc niște limite când sunt acolo. Le spun Anei și lui Andrei să se calmeze, să folosească voci de interior și să-și strângă jucăriile. Dar mereu răspund cu „Mama a zis că putem face ce vrem.” Și, bineînțeles, Ioana îi susține de fiecare dată. Îmi spune că doar sunt copii și că trebuie să mă relaxez.

Un incident anume îmi rămâne în minte. Era o după-amiază de duminică și venisem pentru o cină în familie. De îndată ce am intrat, Ana și Andrei alergau prin casă cu markere în mână, desenând pe pereți. Am fost îngrozită. Le-am spus imediat să se oprească și am încercat să le iau markerele. Au țipat la mine și au fugit la Ioana, care mi-a spus că sunt doar markere lavabile și că nu e mare lucru.

Nu-mi venea să cred. Să desenezi pe pereți? Pe vremea mea, asta ar fi fost de neconceput. Am încercat să-i explic Ioanei că permiterea unui astfel de comportament va duce la probleme mai mari pe viitor. Ea doar a dat ochii peste cap și mi-a spus că vremurile s-au schimbat.

Situația s-a înrăutățit în timp. Ana și Andrei au devenit mai sfidători și mai puțin respectuoși. Nu mă mai ascultă deloc pentru că știu că mama lor va fi mereu de partea lor. Este sfâșietor pentru că îi iubesc atât de mult și vreau ce e mai bun pentru ei.

Am încercat să vorbesc cu fiul meu despre asta, dar el mereu o lasă pe Ioana să decidă. Spune că ea petrece mai mult timp cu copiii și că știe ce e mai bine pentru ei. Este frustrant pentru că simt că preocupările mele sunt complet ignorate.

Mă îngrijorează ce fel de adulți vor deveni Ana și Andrei dacă continuă pe acest drum. Fără limite sau consecințe pentru acțiunile lor, cum vor învăța responsabilitatea și respectul? Este o sursă constantă de stres pentru mine.

Chiar m-am gândit să mă distanțez de ei pentru o vreme, sperând că poate vor realiza impactul alegerilor lor parentale fără prezența mea. Dar gândul de a nu-mi vedea nepoții îmi frânge inima.

În final, nu știu care este soluția. Tot ce știu este că îmi iubesc nepoții din toată inima și vreau să crească să fie adulți amabili, respectuoși și responsabili. Dar atâta timp cât Ioana continuă să-i lase să fie neastâmpărați fără nicio disciplină, mă tem că asta nu se va întâmpla.