„Acum Înțeleg De ce Soțul Meu M-a Prezentat Mamei Sale Abia în Ziua Nunții Noastre”: Soțul Meu Crede că Nu O Respect pe Mama Lui

Pe măsură ce ne apropiem de prima aniversare a nunții, mă regăsesc reflectând asupra relației tumultuoase pe care o am cu soacra mea. A fost un an plin de tensiuni, neînțelegeri și un sentiment crescând de izolare. Acum înțeleg de ce soțul meu m-a prezentat mamei sale abia în ziua nunții noastre. Știa furtuna care urma să vină.

Când l-am întâlnit prima dată pe Andrei, era tot ce mi-am dorit vreodată într-un partener—amabil, atent și profund îndrăgostit de mine. Am devenit rapid inseparabili și, într-un an, mi-a cerut să ne căsătorim. Eram în al nouălea cer și abia așteptam să ne începem viața împreună. Totuși, era un lucru care mă nedumerea mereu: Andrei nu părea niciodată dornic să mă prezinte mamei sale.

I-am cerut de mai multe ori să aranjeze o întâlnire. La urma urmei, el deja îi cunoscuse pe părinții mei și se înțelegea minunat cu ei. Dar de fiecare dată când aduceam vorba, găsea o scuză. „Mama e foarte ocupată săptămâna asta” sau „E plecată din oraș” erau refrenuri comune. Nu am insistat prea mult pentru că aveam încredere în el, dar o parte din mine se simțea neliniștită.

Ziua nunții noastre a sosit și atunci am întâlnit-o pentru prima dată pe soacra mea, Elena. Era politicoasă dar distantă, ochii ei mă scanau ca și cum ar evalua fiecare aspect al ființei mele. Am încercat să port o conversație ușoară, dar a rămas rezervată. Am pus asta pe seama emoțiilor din ziua nunții și am sperat că lucrurile se vor îmbunătăți.

Nu s-au îmbunătățit.

Din momentul în care ne-am întors din luna de miere, Elena a făcut clar că nu crede că sunt suficient de bună pentru fiul ei. Venea neanunțată, critica gătitul meu și făcea comentarii răutăcioase despre cum țin casa. Andrei deseori trecea cu vederea, spunând: „Așa e mama,” dar mă durea profund.

Am încercat să vorbesc cu Andrei despre asta de mai multe ori. „Nu mă respectă,” îi spuneam, cu lacrimi în ochi. „Trebuie să vorbești cu ea.” Dar Andrei mereu o apăra. „Doar încearcă să ajute,” spunea el. „Trebuie să fii mai înțelegătoare.”

Punctul culminant a venit acum câteva luni când Elena a decis să rearanjeze sufrageria noastră în timp ce eram la muncă. A susținut că „doar încerca să o facă mai funcțională,” dar s-a simțit ca o invazie a spațiului meu personal. Când am confruntat-o, a întors situația împotriva mea, spunând că sunt nerecunoscătoare și lipsită de respect.

Andrei i-a luat partea.

În acea noapte am avut cea mai mare ceartă din căsnicia noastră. „Nu iei niciodată apărarea mea,” am strigat. „Întotdeauna îi iei partea ei!” Andrei m-a privit cu un amestec de frustrare și tristețe. „Nu o respecți pe mama,” a spus el încet. „Și până nu o vei face, lucrurile nu se vor îmbunătăți.”

M-am simțit ca și cum lumea mea se prăbușea. Cum aș putea respecta pe cineva care mă subminează constant? Cum aș putea face pace cu o femeie care pare hotărâtă să-mi facă viața mizerabilă?

Pe măsură ce prima noastră aniversare se apropie, sunt plină de teamă mai degrabă decât de bucurie. Relația cu soacra mea s-a înrăutățit și afectează căsnicia mea. Am încercat totul—să fiu amabilă, să stabilesc limite, chiar să cer sfaturi de la prieteni—dar nimic nu pare să funcționeze.

Acum înțeleg de ce Andrei a tot amânat întâlnirea noastră înainte de nuntă. Știa că mama lui va fi dificilă și spera că prin amânarea prezentării, lucrurile ar putea fi mai ușoare odată ce ne-am căsătorit. Dar nu a fost așa.

Sunt la o răscruce de drumuri, nesigură de ceea ce va aduce viitorul. Dragostea pe care o am pentru Andrei este încă puternică, dar tensiunea de a face față Elenei mă epuizează. Pe cât de mult vreau să fac ca lucrurile să funcționeze, încep să mă întreb dacă dragostea este suficientă atunci când respectul lipsește.