Bărbatul care își schimba șosetele de cinci ori pe zi

Nicoleta a admirat întotdeauna natura meticuloasă a lui Sebastian când s-au întâlnit pentru prima dată. Atenția lui la detalii, simțul impecabil al modei și dedicarea totală față de igiena personală erau calități care inițial o atrăseseră spre el. Cu toate acestea, pe măsură ce lunile s-au transformat în ani, aceste trăsături odinioară îndrăgite au început să dezvăluie o latură mai întunecată, una pe care Nicoleta nu o anticipase.

Totul a început cu șosetele. Sebastian le schimba de cinci ori pe zi, fără excepție. La început, Nicoleta a găsit acest lucru amuzant, un obicei ciudat pe care îl considera îndrăgitor. Dar pe măsură ce timpul trecea, acesta a devenit un simbol al diviziunii lor crescânde. Obsesia lui Sebastian pentru curățenie și ordine a început să pătrundă în fiecare aspect al vieților lor, transformând casa lor într-un mediu steril unde spontaneitatea și confortul erau sacrificate în numele perfecțiunii.

Nicoleta a încercat să se adapteze, să înțeleagă. A citit articole, a cerut sfaturi de la prieteni și chiar a sugerat terapie de cuplu. Dar Sebastian era inflexibil, convins că modul său de viață nu era doar corect, ci superior. Conversațiile despre această problemă escaladau rapid în argumente, cu Sebastian acuzând-o pe Nicoleta că nu îi pasă de propria igienă și Nicoleta simțindu-se din ce în ce mai sufocată de rutinele lui rigide.

Prietenii lor, inclusiv Radu și Sabina, au observat tensiunea de asemenea. Invitațiile la întâlniri informale sau excursii de weekend erau întâmpinate cu scuze sau refuzate în mod direct, deoarece obiceiurile lui Sebastian făceau dificilă participarea lor la activități sociale normale. Nicoleta a urmărit cum decalajul dintre ea și prietenii ei se lărgea, izolarea adăugând un alt strat de tensiune stării ei emoționale deja fragile.

Punctul de rupere a venit neașteptat într-o seară ploioasă de marți. Nicoleta a venit acasă după o zi lungă de muncă, pantofii ei fiind uzi și spiritul ei scăzut. Când a intrat în casă, l-a găsit pe Sebastian în mijlocul ritualului său de schimbare a șosetelor, podeaua din jurul lui fiind împrăștiată cu perechi pe care le considera nepotrivite din cauza celei mai mici imperfecțiuni.

Ceva în interiorul Nicoletei a cedat. Absurditatea situației, realizarea că viața ei fusese redusă la a se furișa în jurul ciudățeniilor soțului ei, a copleșit-o. Argumentul care a urmat a fost amar și crud, cu ani de frustrare și resentimente acumulate vărsându-se.

La final, nu a mai rămas nimic de spus. Prăpastia dintre ei devenise prea largă, diferențele prea evidente. Nicoleta și-a făcut o geantă în acea noapte, lăsând în urmă bărbatul care își schimba șosetele de cinci ori pe zi și, odată cu el, rămășițele unui mariaj care nu a putut suporta greutatea obsesiilor lui.

Pe măsură ce pleca cu mașina, Nicoleta a simțit un amestec de ușurare și tristețe. Intrase în mariaj cu speranțe și vise de un viitor împărtășit, doar pentru a se regăsi pierdută în umbra compulsiei soțului ei. Drumul înainte era incert, dar pentru prima dată după mult timp, a simțit o rază de speranță, o șansă de a se redescoperi departe de constrângerile unei iubiri care devenise sufocantă.