„Când M-am Întors din Străinătate, Am Crezut că Îi Voi Cumpăra Fiicei Mele o Casă și Voi Trăi Liniștită cu Soțul Meu”: Dar Am Descoperit că Soțul Meu Trăia cu Altă Femeie

Când m-am întors din misiunea mea de doi ani în Europa, aveam planuri mari. Economisisem suficienți bani pentru a-i cumpăra fiicei mele, Ana, o casă mică și îmi imaginam o viață liniștită cu soțul meu, Mihai. Întotdeauna vorbisem despre a ne stabili în micul nostru oraș pitoresc din Transilvania, unde toată lumea se cunoștea și viața se desfășura într-un ritm mai lent.

Eram entuziasmată să-i surprind pe Mihai și Ana cu planurile mele. Îmi imaginam expresia de pe fața Anei când va vedea noua ei casă, un loc unde ar putea să-și întemeieze propria familie într-o zi. Și Mihai, dragul meu Mihai, ar fi fost încântat să mă aibă înapoi. Sau cel puțin așa credeam.

Primul semn că ceva nu era în regulă a apărut când am ajuns acasă neanunțată. Casa era ciudat de liniștită și Mihai nu era nicăieri de găsit. L-am strigat pe nume, dar nu am primit niciun răspuns. Inima mi-a căzut când am observat că unele dintre hainele lui lipseau din dulap. Panica a început să se instaleze, dar am încercat să rămân calmă. Poate era plecat să facă cumpărături sau să viziteze un prieten.

Am decis să vizitez cafeneaua noastră preferată, sperând să-l găsesc acolo. Pe măsură ce mergeam pe străzile familiare ale micului nostru oraș, nu puteam scăpa de sentimentul că ceva era teribil de greșit. Când am ajuns la cafenea, barista, Victoria, m-a întâmpinat cu o privire surprinsă.

„Ioana! Te-ai întors! Cum a fost în Europa?” m-a întrebat.

„A fost grozav, Victoria. L-ai văzut pe Mihai pe aici?” am răspuns, încercând să-mi păstrez vocea stabilă.

Victoria a ezitat pentru un moment înainte de a răspunde. „Nu l-am văzut astăzi, dar petrece mult timp la noua brutărie de pe stradă.”

Confuză, i-am mulțumit și m-am îndreptat spre brutărie. Pe măsură ce mă apropiam, l-am văzut pe Mihai prin fereastră, stând la o masă cu o femeie pe care nu o recunoșteam. Râdeau și păreau foarte confortabili unul cu celălalt. Inima mi s-a sfărâmat în mii de bucăți.

Am tras adânc aer în piept și am intrat în brutărie. Fața lui Mihai s-a făcut palidă când m-a văzut. Femeia cu care era părea la fel de șocată.

„Ioana, ce cauți aici?” a bâiguit Mihai.

„Aș putea să te întreb același lucru,” am răspuns, încercând să-mi păstrez calmul.

Femeia s-a prezentat ca fiind Andreea și a explicat că ea și Mihai se vedeau de mai bine de un an. S-au cunoscut la un eveniment local în timp ce eu eram plecată și au devenit apropiați. Mihai a recunoscut că s-a mutat cu ea acum câteva luni.

M-am simțit ca și cum pământul mi-ar fi fost smuls de sub picioare. Toate visele mele despre o viață liniștită cu Mihai s-au spulberat într-o clipită. Nu puteam să cred că bărbatul pe care l-am iubit și în care am avut încredere atâția ani m-a trădat astfel.

Am părăsit brutăria într-o stare de confuzie și am rătăcit prin oraș fără țintă. Străzile pitorești care odată îmi aduceau confort acum păreau sufocante. Nu știam ce să fac sau unde să merg.

Când în cele din urmă m-am întors acasă, am găsit-o pe Ana așteptându-mă. Auzise vestea de la Victoria din cafenea și era devastată.

„Mamă, ce vom face?” m-a întrebat, cu lacrimi curgându-i pe față.

Am îmbrățișat-o strâns și am încercat să o liniștesc, chiar dacă nu aveam nici eu răspunsuri. Va trebui să ne descurcăm împreună.

În zilele ce au urmat, am depus actele pentru divorț și am început să caut un nou loc pentru mine și Ana. Micul oraș care odată se simțea ca acasă acum avea prea multe amintiri dureroase.

Viața nu a decurs așa cum plănuisem, dar știam că trebuie să mergem mai departe. Eu și Ana ne vom construi o nouă viață împreună, pas cu pas. Nu va fi ușor, dar ne aveam una pe cealaltă și asta era suficient pentru moment.