Când soțul meu m-a implorat să-l iert, dar nu mai puteam întoarce timpul – povestea unei trădări și a unei familii destrămate

— Nu pot să cred, Radu! Cum ai putut să-mi faci una ca asta? vocea mea răsuna spartă în bucătăria noastră mică, cu faianță veche și miros de cafea arsă. Era trecut de miezul nopții, iar copiii dormeau în camera lor, fără să știe că lumea noastră se prăbușea chiar atunci.

Radu stătea în fața mea, cu ochii roșii și mâinile tremurânde. — Iulia, te rog… Nu a fost nimic serios. A fost o greșeală. Te rog, iartă-mă!

M-am uitat la el și am simțit cum tot ce construisem împreună — cei doisprezece ani de căsnicie, două fete minunate, ratele la bancă, vacanțele la bunici — se destramă ca o pânză subțire. Nu mai eram sigură dacă îl uram sau dacă încă îl iubeam. Tot ce știam era că nu mai puteam respira.

Am ieșit pe balcon, cu mâinile strânse pe balustradă. Blocul nostru din cartierul Militari era tăcut la ora aceea. Doar un câine lătra în depărtare. M-am gândit la mama mea, care mereu mi-a spus: „Bărbații greșesc, dar familia e sfântă.” Dar oare cât poți să ierți?

A doua zi dimineață, am încercat să mă port normal cu fetele. Mara, cea mică, m-a întrebat: — Mami, de ce ai ochii umflați?

— Am plâns la un film trist aseară, i-am răspuns zâmbind forțat.

Radu a plecat devreme la serviciu. Sau cel puțin așa mi-a spus. Nu mai aveam încredere în nimic din ce spunea. Am sunat-o pe sora mea, Cristina.

— Iulia, nu ești singura femeie care trece prin asta. Dar trebuie să te gândești la tine. La fete. Dacă nu poți să-l ierți, nu te forța doar de dragul aparențelor.

Cuvintele ei mi-au rămas în minte toată ziua. La prânz, mama a venit pe neașteptate cu plăcintă cu brânză.

— Ce s-a întâmplat? Te văd palidă ca varul.

Am izbucnit în plâns și i-am spus totul. Mama a oftat adânc și m-a strâns la piept.

— Eu am rămas cu taică-tu după ce m-a înșelat. Am crezut că fac bine pentru voi. Dar nu știu dacă a fost alegerea corectă…

Seara, Radu s-a întors acasă cu un buchet de lalele galbene — florile mele preferate. S-a pus în genunchi în fața mea.

— Iulia, nu pot trăi fără tine. Nu pot trăi fără fete. Am greșit, dar te rog… dă-mi o șansă să repar totul.

Am simțit cum mă sufoc între dorința de a-l ierta și furia care mă mistuia. Am vrut să urlu: „Nu poți repara totul cu flori!” Dar am tăcut.

În zilele care au urmat, am încercat să ne prefacem că suntem o familie normală. Mergeam împreună la cumpărături, la ședințele cu părinții la școală, la aniversarea Mariei — fata cea mare. Dar fiecare gest al lui Radu mi se părea fals. Fiecare atingere mă făcea să tresar.

Într-o seară, după ce fetele au adormit, l-am întrebat:

— Cine e ea?

A ezitat o clipă.

— O colegă nouă de la birou… N-a însemnat nimic pentru mine. A fost doar… o prostie.

— O prostie care ne-a distrus familia, am spus printre dinți.

Am început să merg la psiholog. Aveam nevoie să înțeleg dacă pot trece peste sau dacă trebuie să pun capăt căsniciei. La fiecare ședință plângeam și mă întrebam: „Oare merit să fiu fericită?”

Prietenii noștri au început să bârfească. Vecina de la trei mi-a spus într-o zi:

— Am auzit că Radu are pe altcineva… Săraca de tine!

M-am simțit umilită și expusă. Nu voiam ca fetele să afle adevărul. Le-am protejat cât am putut.

După două luni de chin și nesiguranță, am decis să plec de acasă cu fetele la mama. Radu a venit după noi plângând.

— Iulia, nu mă lăsa! Îți jur că nu se va mai întâmpla niciodată!

L-am privit lung și am simțit doar oboseală.

— Nu mai pot avea încredere în tine, Radu. Poate într-o zi o să te pot ierta… dar nu azi.

Au urmat luni grele: divorțul, împărțirea bunurilor, discuțiile despre custodie. Fetele au suferit enorm. Maria nu mi-a vorbit două săptămâni; Mara a început să facă pipi noaptea.

Mama mă ajuta cum putea, dar uneori mă simțeam singură ca niciodată.

Într-o seară târzie, după ce am adormit fetele și am rămas singură în bucătăria copilăriei mele, m-am întrebat: „Oare am făcut bine? Oare copiii mei vor putea fi fericiți într-o familie destrămată?”

Poate că timpul vindecă rănile… Dar cum poți repara sufletul unui copil sau inima unei femei trădate? Voi ce ați fi făcut în locul meu?