„Dacă te căsătorești, nu te aștepta să-mi vând casa,” i-a spus ea fiului său

Andrei a fost mereu un romantic incurabil. De la iubirile din liceu la aventurile din facultate, a avut parte de numeroase relații. Mama sa, Maria, le-a văzut pe toate. Se obișnuise cu ușa rotativă a prietenelor și învățase să nu se atașeze prea mult. La urma urmei, niciuna nu părea să rămână prea mult timp.

Într-o seară, Andrei a venit acasă cu o sclipire în ochi. Maria a observat imediat, dar a ales să nu comenteze. Mai văzuse acea privire și de obicei însemna că o altă fată era în peisaj. La cină, Andrei a dat în sfârșit vestea.

„Mamă, cred că am întâlnit-o pe cea potrivită,” a spus el, cu vocea plină de entuziasm.

Maria a ridicat o sprânceană, dar și-a păstrat calmul. „Oh? Și cine ar fi aceasta?”

„O cheamă Elena. E diferită, mamă. Chiar cred că ea este cea cu care vreau să-mi petrec viața.”

Maria a oftat în sinea ei, dar a reușit să zâmbească. „E minunat, Andrei. Dar știi cum sunt lucrurile astea. Să nu ne grăbim.”

Săptămânile s-au transformat în luni, iar Elena a devenit o prezență constantă în viețile lor. Era fermecătoare, inteligentă și părea cu adevărat îndrăgostită de Andrei. Maria nu putea să nu o placă, dar rămânea precaută. Văzuse prea multe relații care s-au stins pentru a-și lăsa garda jos complet.

Într-o duminică după-amiază, Andrei și Elena au invitat-o pe Maria la o discuție serioasă.

„Mamă, avem ceva important de discutat,” a început Andrei.

Inima Mariei s-a strâns puțin. Avea o bănuială despre ce urma să audă.

„Ne căsătorim,” a anunțat Elena, cu ochii strălucind de fericire.

Maria a forțat un zâmbet. „E o veste minunată! Felicitări!”

Dar apoi Andrei a lansat bomba. „Mamă, ne gândeam… ar fi grozav dacă ai putea vinde casa și să te muți cu noi. Am putea folosi banii pentru un avans la o locuință mai mare.”

Zâmbetul Mariei s-a stins. „Andrei, această casă este acasă pentru mine. Am locuit aici peste 30 de ani. Nu o voi vinde.”

Andrei părea surprins. „Dar mamă, e doar o casă. Avem nevoie de bani pentru a ne începe viața împreună.”

Maria a clătinat din cap ferm. „Nu, Andrei. Această casă este mai mult decât cărămizi și mortar pentru mine. E plină de amintiri cu tatăl tău și cu tine crescând aici. Nu o voi vinde.”

Camera a căzut într-o tăcere apăsătoare, tensiunea plutind în aer. Elena a încercat să medieze. „Maria, înțelegem cât de mult înseamnă această casă pentru tine, dar noi începem un nou capitol în viețile noastre. Avem nevoie de sprijinul tău.”

Ochii Mariei s-au umplut de lacrimi, dar și-a menținut poziția. „Vă susțin pe amândoi, dar nu îmi voi vinde casa.”

Discuția s-a încheiat într-o notă amară și lucrurile nu au mai fost niciodată la fel după aceea. Andrei și Elena și-au continuat planurile de nuntă, dar exista o tensiune vizibilă în relația lor cu Maria.

La câteva luni după nuntă, Andrei și Elena s-au mutat într-un apartament mic, luptându-se să se descurce financiar. Visul unei case mai mari a rămas doar atât—un vis. Maria a continuat să locuiască în casa ei dragă, dar bucuria pe care o simțea odată era umbrită de ruptura dintre ea și fiul ei.

Pe măsură ce timpul trecea, distanța dintre ei creștea tot mai mult. Apelurile telefonice deveneau tot mai rare și vizitele erau puține. Maria se găsea adesea stând singură în sufrageria ei, înconjurată de amintiri care acum păreau amare.

În cele din urmă, niciuna dintre părți nu a obținut ceea ce își dorea. Căsătoria lui Andrei și Elena s-a confruntat cu propriile provocări, iar relația Mariei cu fiul ei nu s-a refăcut niciodată complet. Casa a rămas nevândută, dar nu mai simțea căldura și iubirea pe care le avea odată.