„M-am Căsătorit cu Andrei pentru a Fi Aproape de Cel Mai Bun Prieten al Lui: Pentru că Îl Iubesc de Ani de Zile”

Nu mi-am imaginat niciodată că viața mea va ajunge în acest punct. Căsătoria cu Andrei părea planul perfect la momentul respectiv, dar acum realizez cât de profund greșită a fost decizia mea. Totul a început în liceu, când l-am văzut pentru prima dată pe Mihai. Era vedeta echipei de fotbal, băiatul pe care toate fetele îl doreau, iar eu eram doar o bobocă, cu trei ani mai mică și complet invizibilă pentru el.

Mihai și Andrei erau inseparabili pe atunci, cei mai buni prieteni care făceau totul împreună. Îi priveam de la distanță, inima mea suferind de fiecare dată când Mihai zâmbea sau râdea. Știam că nu aveam nicio șansă cu el, așa că mi-am ascuns sentimentele, sperând că vor dispărea cu timpul.

Anii au trecut și am plecat la facultate, încercând să-mi continui viața. Dar de fiecare dată când mă întorceam acasă de sărbători, el era acolo, la fel de fermecător și inaccesibil ca întotdeauna. În timpul uneia dintre aceste vizite, eu și Andrei am început să vorbim mai mult. Era amabil, amuzant și cu adevărat interesat de mine. Nu a durat mult până am început să ne întâlnim.

M-am convins că a fi cu Andrei era cel mai bun lucru după a fi cu Mihai. La urma urmei, erau cei mai buni prieteni și asta însemna că puteam fi aproape de Mihai într-un fel. Când Andrei m-a cerut în căsătorie, am spus da fără ezitare, crezând că sentimentele mele pentru Mihai vor dispărea în cele din urmă.

Dar nu au dispărut.

Recent, am fost într-o excursie împreună: eu cu soțul meu Andrei și Mihai cu noua lui iubită, Ana. Nimeni nu a observat cât de greu mi-a fost să fiu în preajma lui Mihai. De ce? Pentru că îl iubesc de ani de zile. Am fost la același liceu, dar eu eram cu trei ani mai mică. În mod natural, Mihai nu mi-a acordat atenție atunci.

Excursia trebuia să fie o evadare relaxantă, dar pentru mine a fost o tortură. Să-i văd pe Mihai și Ana împreună, să văd cât de fericiți erau, îmi făcea inima să sufere în moduri pe care nu le pot descrie. Fiecare râs pe care îl împărțeau simțeam ca un pumnal în pieptul meu. Am încercat să afișez o față curajoasă pentru binele lui Andrei, dar în interior mă destrămam.

Într-o seară, după ce toți s-au dus la culcare, m-am trezit stând singură lângă focul de tabără. Noaptea era liniștită, singurul sunet fiind trosnetul lemnelor arzând. Nu mi-am mai putut reține lacrimile. În timp ce stăteam acolo plângând, am simțit o mână pe umărul meu. Era Mihai.

„Ești bine?” m-a întrebat el, îngrijorarea evidentă în vocea lui.

Am vrut să-i spun totul, să-mi deschid inima și să-i mărturisesc sentimentele pe care le-am avut ani de zile. Dar în schimb, doar am dat din cap și am forțat un zâmbet.

„Da, sunt bine,” am mințit.

Mihai s-a așezat lângă mine și am vorbit ore întregi despre orice și nimic. Se simțea atât de natural, atât de corect, dar știam că era greșit. Când în cele din urmă s-a întors la cortul lui, m-am simțit mai singură ca niciodată.

Restul excursiei a fost o ceață de zâmbete forțate și emoții reprimate. Când ne-am întors acasă, știam că ceva trebuia să se schimbe. Nu puteam continua să trăiesc această minciună, pretinzând că sunt fericită cu Andrei în timp ce inima mea aparținea altcuiva.

Am decis să vorbesc cu Andrei despre asta. Într-o seară, după cină, l-am așezat și i-am spus totul. Privirea de durere și trădare de pe fața lui m-a distrus. Nu a spus prea multe; doar a dat din cap și a plecat.

Câteva zile mai târziu, Andrei s-a mutat din casa noastră. Tăcerea care a urmat a fost asurzitoare. Am pierdut nu doar soțul meu, ci și cel mai bun prieten al meu. Și în ceea ce-l privește pe Mihai? El a rămas complet neștiutor de frământările pe care le-a cauzat fără să vrea în viața mea.

În final, decizia mea de a mă căsători cu Andrei din motive greșite m-a costat totul. Am pierdut bărbatul care mă iubea cu adevărat și prietenul pe care l-am prețuit ani de zile. Acum, nu mi-au rămas decât regretele și o inimă plină de dragoste neîmplinită.