„Nu Știu Ce Să Fac: Fiul Adolescent al Soțului Meu Este Întreaga Lui Lume”
Când l-am cunoscut pe Andrei, am fost imediat atrasă de bunătatea și simțul lui umorului. Am început să ne întâlnim și ne-am îndrăgostit rapid. De-a lungul anilor, relația noastră a devenit tot mai puternică și am simțit că mi-am găsit sufletul pereche. Andrei a fost întotdeauna deschis despre trecutul său; fusese căsătorit înainte și avea un fiu pe nume Mihai. Mihai locuia cu mama lui, Ana, iar Andrei îl vedea în weekenduri și de sărbători. Această aranjare funcționa bine pentru noi și nu am simțit niciodată că prezența lui Mihai ar fi o problemă.
După aproape opt ani de relație, Andrei mi-a cerut mâna și am acceptat cu bucurie. Am planificat o nuntă frumoasă și așteptam cu nerăbdare să începem viața împreună ca soț și soție. Totuși, la scurt timp după luna de miere, totul s-a schimbat.
Ana l-a sunat pe Andrei într-o seară cu niște vești neașteptate. Primise o ofertă de muncă în alt județ și dorea să se mute imediat. L-a întrebat pe Andrei dacă Mihai ar putea locui cu noi permanent pentru a nu fi nevoit să schimbe școlile și să-și lase prietenii în urmă. Andrei a fost de acord fără ezitare și, dintr-o dată, viețile noastre au fost date peste cap.
Mihai s-a mutat cu noi în săptămâna următoare. La început, am încercat să fiu înțelegătoare și susținătoare. Știam că aceasta era o mare ajustare pentru toți cei implicați, mai ales pentru Mihai. Dar pe măsură ce timpul trecea, am început să mă simt tot mai izolată și resentimentară.
Întreaga atenție a lui Andrei s-a mutat asupra lui Mihai. Își petrecea tot timpul liber cu el, ajutându-l la teme, participând la meciurile lui de fotbal și planificând activități de weekend. Mă simțeam ca un outsider în propria mea casă. Ori de câte ori încercam să vorbesc cu Andrei despre cum mă simțeam, el îmi respingea preocupările și îmi spunea că Mihai are nevoie de el acum.
Am început să simt că mă lupt pentru atenția și afecțiunea lui Andrei. Relația noastră odată iubitoare a devenit tensionată și am început să ne certăm mai des. Simțeam că mi-am pierdut partenerul și cel mai bun prieten.
Într-o seară, după o altă ceartă aprinsă, am decis să vorbesc direct cu Mihai. Voiam să înțeleg cum se simte el în legătură cu situația și să văd dacă există vreo modalitate prin care am putea găsi un teren comun. Spre surprinderea mea, Mihai a fost foarte deschis și sincer cu mine. Mi-a spus că îi este dor de mama lui și că nu vrea să locuiască cu noi permanent. Se simțea forțat într-o situație pe care nu o dorea.
Auzind asta mi-a frânt inima. Am realizat că Mihai se lupta la fel de mult ca mine, dacă nu chiar mai mult. Am încercat să vorbesc cu Andrei despre ce mi-a spus Mihai, dar el a refuzat să asculte. Era convins că locuirea cu noi era cea mai bună opțiune pentru Mihai și nu lua în considerare alte opțiuni.
Pe măsură ce lunile treceau, lucrurile doar s-au înrăutățit. Eu și Andrei ne-am îndepărtat tot mai mult unul de celălalt, iar certurile noastre au devenit mai frecvente și mai intense. Mihai a devenit tot mai retras și nefericit. Tensiunea din casa noastră era palpabilă și simțeam că toți mergeam pe coji de ouă.
În cele din urmă, am ajuns la punctul de rupere. Nu puteam continua să trăiesc într-o situație în care mă simțeam atât de nefericită și neimportantă. Îl iubeam pe Andrei, dar nu puteam rămâne într-o căsnicie în care nevoile și sentimentele mele erau constant ignorate.
Am luat decizia dificilă de a pleca. A fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut vreodată, dar știam că era alegerea corectă pentru bunăstarea mea. Oricât de mult mă durea să mă despart de bărbatul pe care îl iubeam, nu puteam continua să trăiesc într-o situație care mă făcea atât de mizerabilă.
Eu și Andrei suntem acum separați și încerc să-mi reconstruiesc viața. A fost o călătorie dificilă, dar încet-încet îmi regăsesc fericirea. Cât despre Mihai, sper că va găsi pacea și fericirea pe care le merită.