„Zilele Salatelor S-au Încheiat: Aventura Secretă a lui Andrei cu Burgerii”

Andrei stătea la biroul său, privind în gol la foaia de calcul de pe ecranul computerului. Mintea lui era în altă parte, mai exact la burgerul suculent pe care plănuia să-l devoreze în pauza de prânz. Trecuseră săptămâni de când nu mai avusese parte de o masă adevărată, sau cel puțin așa considera el. Partenera sa, Ioana, adoptase recent un stil de viață bazat pe plante, iar apartamentul lor devenise un altar al tuturor lucrurilor verzi și frunzoase.

Ioana era pasionată de noua ei dietă, iar Andrei îi admira dedicarea. Ea umplea frigiderul cu kale, avocado și o varietate de proteine vegetale pe care Andrei nu le putea pronunța. În fiecare seară, pregătea mese elaborate care arătau ca și cum ar fi aparținut unei reviste de sănătate. Dar, în ciuda eforturilor ei, Andrei nu putea scăpa de senzația că lipsește ceva.

La început, a încercat să se adapteze. Mânca cu sârguință bolurile cu quinoa și tocanele de linte, dând din cap în timp ce Ioana lăuda virtuțile alimentației sănătoase. Dar pe măsură ce zilele se transformau în săptămâni, Andrei începea să tânjească după mâncărurile reconfortante din viața sa anterioară. Îi lipsea sfarâitul unei fripturi pe grătar, crocănțenia satisfăcătoare a puiului prăjit și, mai presus de toate, plăcerea simplă de a mușca dintr-un burger gras.

În timpul unei cine deosebit de fade cu tăiței de dovlecei, Andrei și-a luat decizia. Avea nevoie de o pauză de la verdețuri. A doua zi la muncă, s-a strecurat afară în pauza de prânz și s-a îndreptat direct spre „Burgeria lui Ion”, un mic local ascuns pe o stradă laterală. Când a intrat pe ușă, mirosul de carne de vită sfârâind l-a lovit ca un val de nostalgie.

Andrei a comandat un cheeseburger dublu cu toate garniturile și o porție de cartofi prăjiți. Când a luat prima mușcătură, a simțit cum îl cuprinde un sentiment de ușurare. Asta îi lipsise. Pentru acele momente prețioase, era în rai, savurând fiecare mușcătură ca și cum ar fi fost ultima.

Această indulgență secretă a devenit rapid o rutină. La câteva zile, Andrei se strecura din birou și mergea la „Burgeria lui Ion” pentru doza sa de burgeri. Știa că nu era sustenabil, dar era singura modalitate prin care putea face față paradei nesfârșite de salate și smoothie-uri de acasă.

Totuși, secretele au un mod al lor de a ieși la iveală. Într-o după-amiază, în timp ce Andrei stătea în cabina sa obișnuită la „Burgeria lui Ion”, a auzit o voce familiară în spatele lui. Era prietena Ioanei, Maria. Era acolo cu un grup de colegi și l-a observat pe Andrei imediat ce a intrat.

„Andrei? Ești tu?” a întrebat ea, ochii ei mărindu-se de surpriză.

Luându-l prin surprindere, Andrei a bâiguit un salut stângaci. Putea vedea cum rotițele minții Mariei se învârteau în timp ce arunca o privire la burgerul lui pe jumătate mâncat. Știa că era doar o chestiune de timp până când Ioana va afla.

În acea seară, Andrei s-a întors acasă și a găsit-o pe Ioana așteptându-l cu o privire îngrijorată pe față. Maria nu pierduse timpul și îi împărtășise descoperirea.

„Andrei, de ce nu mi-ai spus?” a întrebat Ioana, durerea evidentă în vocea ei.

Andrei a oftat, știind că nu există o cale ușoară de ieșire din această situație. I-a explicat cât îi lipsesc vechile sale preferințe și cum nu voia să-i rănească sentimentele respingându-i mesele.

Ioana l-a ascultat în tăcere înainte să vorbească. „Aș fi vrut să fii sincer cu mine,” a spus ea încet. „Am fi putut găsi un compromis.”

Dar era prea târziu pentru compromisuri. Încrederea dintre ei fusese zdruncinată și Andrei știa că lucrurile nu vor mai fi la fel. În timp ce stătea întins în pat în acea noapte, și-a dat seama că aventura sa secretă cu burgerii îl costase mai mult decât doar o conștiință vinovată.