Bunica și glasul necunoscut: O zi care mi-a schimbat viața

— Alo? Cine e acolo? Glasul meu tremura ușor, deși încercam să par stăpână pe mine. Era ora zece dimineața, iar eu abia apucasem să rezolv două rânduri din integramele mele preferate. De la celălalt capăt al firului, o voce grăbită, necunoscută, mi-a spus: „Bună ziua, doamnă Maria! Sunt avocatul Popescu. Nepotul dumneavoastră, Vlad, a avut un accident grav. E vinovat. Mașina e făcută praf, iar el riscă să ajungă la închisoare dacă nu plătiți urgent despăgubirea.”

Mi s-a tăiat respirația. Vlad era lumina ochilor mei, băiatul acela cu zâmbet ștrengar care mă vizita în fiecare duminică. Am simțit cum inima mi-o ia la galop, dar ceva nu se lega. Vlad nu conducea, nu avea nici măcar permis. Totuși, panica m-a cuprins și am întrebat, cu voce stinsă:

— Cum adică? Unde e Vlad? Pot să vorbesc cu el?

Vocea de la telefon a devenit și mai insistentă:

— Nu se poate, doamnă Maria! E la poliție, nu are voie să vorbească. Dar dacă trimiteți banii acum, totul se rezolvă. Aveți 10.000 de lei în casă?

M-am uitat instinctiv spre dulapul unde țineam economiile de-o viață. Mâinile îmi tremurau. În minte mi-au trecut toate poveștile pe care le auzisem la televizor despre bătrâni păcăliți prin telefon. Dar dacă era adevărat? Dacă Vlad chiar avea nevoie de mine?

Am tras aer adânc în piept și am încercat să-mi adun gândurile. Mi-am amintit de vorbele mamei mele: „Când nu știi ce să faci, fă o glumă. Răul nu știe să râdă.”

— Domnule avocat, i-am spus eu cu o voce brusc mai sigură pe mine, știți ce? Mai bine sunați-o pe bunica lui Vlad! Ea sigur știe ce să facă!

O tăcere ciudată s-a lăsat la capătul celălalt al firului. Apoi vocea a întrebat confuz:

— Dar… dumneavoastră nu sunteți bunica lui Vlad?

Am izbucnit în râs:

— Ba da, dar eu sunt bunica de rezervă! Pe cea adevărată o găsiți la biserică, la lumânări. Sunați acolo!

Telefonul s-a închis brusc. Am rămas cu receptorul în mână și cu inima bătând nebunește. Am început să râd și să plâng deodată, simțind cum valul de adrenalină se risipește încet.

După câteva minute, am sunat-o pe fiica mea, Ioana.

— Mamă, ce s-a întâmplat? De ce plângi? a întrebat ea speriată.

I-am povestit totul printre sughițuri și hohote de râs. Ioana a oftat adânc.

— Mamă, ți-am spus de atâtea ori să nu răspunzi la numere necunoscute! Bine că ai avut prezență de spirit…

— Ioana, dar dacă era adevărat? Dacă Vlad chiar pățea ceva?

— Mamă, Vlad e la școală acum! Îți trimit o poză cu el din clasă.

Câteva minute mai târziu, am primit pe WhatsApp o fotografie cu Vlad zâmbind larg lângă tabla plină de formule matematice. Am simțit cum mă liniștesc abia atunci.

Seara, când a venit Vlad la mine, l-am luat în brațe mai strâns ca niciodată.

— Bunico, ce s-a întâmplat? De ce mă strângi așa tare?

— Nimic, dragul meu… Doar că uneori viața ne pune la încercare și trebuie să fim atenți la cine are nevoie cu adevărat de ajutorul nostru.

Vlad m-a privit curios.

— Ai pățit ceva?

— Am primit un telefon ciudat azi… Cineva a încercat să mă păcălească spunând că ai avut un accident.

Vlad a izbucnit în râs.

— Bunico, tu chiar ai crezut?

— Pentru o clipă… Da. Dar apoi mi-am amintit că tu nici măcar nu ai permis!

Am râs amândoi și am povestit întâmplarea întreaga seară. Totuși, gândul că atâția bătrâni ca mine cad pradă unor astfel de escrocherii nu-mi dădea pace.

A doua zi am mers la vecina mea, tanti Viorica.

— Soro, să nu răspunzi niciodată la numere necunoscute! Și dacă te sună cineva să-ți spună că nepotul tău e la poliție, spune-i să sune la biserică!

Am râs amândouă până ne-au dat lacrimile.

Dar povestea asta m-a făcut să mă întreb: câți dintre noi mai avem puterea să ne păstrăm mintea limpede când e vorba de cei dragi? Câți bătrâni rămân singuri cu frica și cuvintele unor necunoscuți care le invadează liniștea?

Poate că ar trebui să vorbim mai des despre aceste lucruri cu copiii și nepoții noștri. Să nu ne fie rușine să cerem ajutor sau să recunoaștem că uneori ne simțim vulnerabili.

M-am uitat lung pe fereastră în acea seară și m-am întrebat: oare cât valorează liniștea unui bătrân într-o lume plină de zgomot și minciuni? Și cine are grijă de sufletul nostru când telefonul sună pe neașteptate?