Am avut grijă de fetița vecinei până când propria mea fiică m-a întrebat: „Pentru mine când mai ai timp?”
Am crezut că ajut o mamă aflată la greu, dar am ajuns să-mi împart fiecare zi între doi copii, muncă și vinovăție. Când am spus că nu mai pot, m-am trezit judecată de oameni care nici măcar nu știau ce se întâmpla în casa mea. Mi-am recâștigat liniștea abia după ce am înțeles că pot să-mi pese de un copil fără să-i țin loc de părinte.