Am rămas însărcinată în clasa a XI-a, iar tata m-a dat afară din casă. Ani mai târziu, mama a venit la ușa mea cu o rugăminte pe care n-am putut s-o refuz

Am devenit mamă la șaptesprezece ani și am fost obligată să aleg între familia mea și copilul pe care îl purtam. Am terminat liceul cu fetița în brațe, după ce tatăl ei ne-a părăsit când ne era mai greu. O tragedie din familie m-a apropiat din nou de mama și mi-a dat puterea să-mi urmez visul de a deveni asistentă medicală.

La 17 ani am venit acasă însărcinată, tata mi-a spus că l-am făcut de rușine, iar după naștere nimeni nu înțelegea de ce nu-mi puteam ține copilul în brațe

Am rămas însărcinată în clasa a XI-a, iar băiatul pe care îl iubeam mi-a spus că nu este problema lui. După naștere, depresia m-a îndepărtat de propriul copil și aproape mi-a distrus familia. Când tatăl copilului s-a întors, am fost obligată să aleg între promisiunile lui și liniștea pe care abia începusem să o reconstruiesc.

Am rămas însărcinată la 16 ani, iar când el a dispărut, toată lumea m-a judecat înainte să mă întrebe dacă mai pot respira

Îmi aduc aminte perfect clipa în care am înțeles că viața mea nu mai are cale de întoarcere: aveam șaisprezece ani, un test pozitiv în mână și un băiat care mi-a spus rece că nu e problema lui. De atunci, am trăit între rușine, nopți nedormite, școală, plânsetul copilului meu și privirile grele ale oamenilor care știau doar să judece. Dacă n-ar fi fost bunica mea, nu știu sincer dacă aș mai fi avut puterea să merg mai departe până în ziua în care ai mei au început, în sfârșit, să mă vadă din nou ca pe fiica lor.

Prea tânără pentru a fi mamă: Povestea mea ca adolescentă-mamă în București

Mă numesc Larisa și la șaisprezece ani am devenit mamă. Vă invit să pășiți alături de mine prin furtunile adolescenței, printre certuri cu părinții, prieteni pierduți și o identitate care se destramă între scutece și vise frânte. Aceasta este confesiunea mea sinceră despre dragoste, eșec și speranță într-o societate care nu iartă mamele prea tinere.