Am renunțat la serviciu ca să cresc copiii, apoi am ajuns să cer bani până și pentru o pereche de ciorapi. Când soțul și soacra mea au început să spună că nu fac nimic toată ziua, mi-am trimis din nou CV-ul. Cele două săptămâni în care am plecat la București nu ne-au destrămat familia, dar au scos la lumină tot ce ascunsesem sub tăcere.
Am simțit cum mi se taie picioarele când soțul meu a deschis portofelul, a numărat banii și mi-a spus că nu am nevoie de mai mult, de parcă eram un copil care cere de poftă. Eu cresc copiii, țin casa, tac când soacra mea mă calcă în picioare, dar tot eu trebuie să dau socoteală pentru fiecare leu cheltuit. Am început să scriu anonim pe Facebook ca să nu înnebunesc și, fără să-mi dau seama, acolo am găsit singurul loc în care cineva m-a întrebat cum mă simt eu.
Dar, pe măsură ce timpul trecea, viața devenea prea monotonă și lipsită de sens. Ana și-a dat seama că își dorește mai mult – să crească, să învețe lucruri noi.
Ana a fost în concediu de maternitate timp de șapte ani. În acești șapte ani, Andrei a susținut-o. Acum opt ani, au cumpărat o casă cu ipotecă. Șase luni mai târziu, lucrurile au început să se destrame.