Când am aflat că banii pentru investigațiile noastre ajunseseră iar la părinții lui, i-am spus soțului meu: „Dar noi când mai avem voie să trăim?”
Am acceptat ani întregi ca o parte din veniturile noastre să ajungă la părinții soțului meu, chiar și când abia ne plăteam rata. Când am descoperit că dispăruseră și banii puși deoparte pentru investigațiile de fertilitate, am simțit că viitorul nostru nu mai conta. Am pus o limită împreună, dar nu eram pregătită pentru vinovăția, reproșurile și tăcerea care aveau să urmeze.