Mi-am vândut casa moștenită de la părinți ca să-mi salvez fiul de datorii, iar el a jucat și ultimii bani. Când i-am pus geanta la ușă, m-a întrebat: „Mamă, chiar mă lași pe drumuri?”
Mi-am pierdut casa părintească încercând să-mi scap fiul de datoriile făcute la jocuri de noroc. Am crezut că sacrificiul nostru îl va opri, dar el a continuat să joace până ne-a lăsat aproape fără nimic. Acum trăiesc cu vina de a-l fi alungat și mă întreb dacă mi-am abandonat copilul sau dacă, în sfârșit, am încetat să-l ajut să se distrugă.